Prietenii stricate; prietenii intarite

Mirel Florescu vs. Catalin Taranu ("Cupa Ing" - Amsterdam, 1995)

Era dimineata devreme. Ajunsesem la sediul federatiei si aranjam scaunele pentru ca in scurt timp trebuiau sa apara membrii Biroului Federal. Urma sa tinem una dintre sedintele noastre lunare.

Au inceput sa apara pe rind, unul dupa altul si la un moment dat a aparut un grup mai mare: printre ei i-am remarcat pe Catalin Taranu (care inca nu plecase in Japonia) si Mirel Florescu. Ei nu faceau parte din Birou dar, sedintele noastre fiind deschise, putea veni oricine sa asiste si chair sa ia parte la ele. Numai sa voteze nu aveau dreptul ... in rest, participarea era libera.
Ma mira insa faptul ca batusera tot drumul asta, la ora aceea matinala (... pentru ei fiind - in mod normal - chiar extrem de matinala ...). Aveau amindoi niste figuri negre, pe care nu le vazusem nici dupa cele mai aprige chefuri si s-au asezat incruntati, intr-un colt.

Dupa ce s-au adunat toti, am inceput discutiile ... si am discutat noi ce am discutat, timp de citeva ore. La sfirsit, o parte au plecat in treburile lor iar eu am ramas cu restul, sa string pe acolo si sa mai stam de vorba. Ramasesera atit Catalin cit si Mirel.
La un moment dat Mirel (care tacuse mai tot timpul) ma intreaba:
"- Pot sa ma uit si eu prin dulap ?"
"- Bineinteles" ... si mi-am continuat discutia cu ceilalti.
Dupa inca o vreme Mirel ma intreaba, tinind in mina unul dintre dosarele aflate in dulap:
"- Asta-i salariul tau ?" ... si-mi arata un stat de plata din dosar.
"- Da. Luna trecuta am luat 12.500 de lei".
Tin minte cu mare exactitate cifrele tocmai din cauza intimplarii de atunci ...
"- Si Bogzi a luat 32.000 lei ..." continua Mirel
"- Da. Astea sint salariile noastre."

... Si atunci s-au dezlantuit; si el si Catalin:
"- Bai ... pai stii ce ne-a spus Vali ? ... Ca tu stai aici pe salariul antrenorului chinez - pe care refuzi sa il aduci ..."
"- Noi venisem acum ca sa iti cerem socoteala !"
..........................

Vali Urziceanu se dusese in Regie, unde locuiau mai toti jucatorii de Go din provincie care erau studenti in Bucuresti, ii strinsese pe mai multi la o bere si le indrugase toate mirsaviile alea.
Eram siderat. Nu ma mirau calomniile pe care Vali le arunca in seama mea. Ma obisnuisem cu ele. Ma mira insa ca cei doi prieteni ai mei putusera inghiti o asemenea minciuna ... si ca ma crezusera in stare de asa ceva. Simteam aproape o durere fizica la gindul ca ei doi (in mod special) au putut avea macar pentru o clipa suspiciunea ca eram capabil de o asemenea nelegiuire.

Lucrurile s-au clarificat bineinteles imediat iar prietenia noastra a devenit poate ceva mai solida in urma acestui incident. De atunci insa, imi este greu sa-mi infrinez o mica stringere de inima, ori de cite ori imi aduc aminte acele momente.