Calculator + imprimanta

O partida seara, pe asfaltul pietei centrale din Maastricht (1994)

Mi-a placut de cind ma stiu sa ma plimb prin magazinele cu regim de anticariat. Nu pentru ca sa cumpar ceva ... dar apareau acolo in vitrinele acestora atitea chestii frumoase si bizare incit nu mai reuseam sa ma satur privindu-le. Daca aveam un sfert de ora liber si eram prin centrul orasului atunci cu siguranta ma repezeam pe la cite un astfel de magazin ca sa vad ce-au mai primit.

Intr-o zi vazusem expus spre vinzare un calculator cu imprimanta cu tot. Mi-am dat seama cit de bine mi-ar fi prins sa am asa ceva la mine acasa. Era un vis mai vechi al meu ... de a face o revista de Go. Stiam ca multora, prin tara, le ardea buza dupa asa ceva iar eu aveam acum timpul necesar sa ma ocup de asta.
Pentru a nu depinde de altii, faptul de a avea calculatorul si imprimanta mea, la mine acasa, ar fi reprezentat un avantaj indiscutabil ... Si nici nu costau mult - oricum, in mod sensibil mai putin decit calculatoarele noi noute care incapusera sa apara prin oras.
Dupa citeva saptamini le-am vazut in acelasi loc; nu se vindusera inca ... iar dupa inca citeva saptamini la fel ... Pina cind, intr-o buna dimineata m-am trezit cu decizia luata: azi ma duc pe'acolo si daca mai sint inca de vinzare, le iau.
An insfacat toti banii pe care ii aveam in casa si m-am dus. Calculatorul si imprimanta erau la locul lor, pe raft. L-am sunat repede pe Florin Ursu. Florin este brasovean dar pe atunci lucra in Bucuresti, undeva foarte aproape de magazinul la care eram eu. Se pricepea la calculatoare si aveam nevoie de un sfat din partea lui inainte de a scoate banii din buzunar.

"- Mai ... eu zic ca poti sa-l iei." - imi zice Florin dupa ce a venit si a apasat el pe acolo vreo doua butoane.
Am platit si m-am dus fericit acasa. Vedeam deja primul numar al revistei mele de Go; rubricile incepeau sa prinda contur ... incepusem sa fac calcule in privinta pretului cu care o voi putea vinde. Nu urmaream sa cistig bani de pe urma ei, ci doar sa-mi acopar cheltuielile de productie: hirtia ... tonnerul ...

Acasa mi-am dat seama ca problema punerii in functiune este cu mult mai complicata decit banuisem eu. Erau prea multe fire pe care nu stiam pe unde sa le bag ... Mi-am chemat repede un prieten care sa ma ajute. Imi cer scuze dar chiar nu mai tin minte cine a venit atunci ... parca Ionut Cora ... sau Sorin Gherman ... Nu mai tin minte. Eram prea fericit si gindurile mele erau ocupate cu planul primului numar al revistei.
Dupa ce calculatorul a fost montat, am vrut sa verificam si cum printeaza ... Aici s-a ivit o problema. Imprimanta nu pornea. Totul parea a fi in functiune, dar de pornit ... imprimanta: ioc. Nu voia sa asculte nicio comanda. Clipea frumos din beculetele ei superbe dar de imprimat ... nici vorba.
Pina la urma am stabilit noi ca ii lipsea un element: cartusul in care ar fi trebuit pusa hirtia. In absenta acestei piese fixate pe pozitia pe care trebuia sa o ocupe, imprimanta era blocata ... Si blocata a ramas pina in ziua de azi.
Am cautat peste tot cartusul respectiv, prin toate magazinele de calculatoare sau pe la cei care se ocupau cu repararea unor astfel de aparaturi dar nu am reusit sa gasesc asa ceva. Era o marca de loc raspindita in Romania (Kiocera) ... si nici mai tirziu, cind am ajuns in Paris (unde era foarte raspindita) nu am gasit nimic pentru ca seria respectiva de imprimante era deja mult depasita si nu se mai fabrica.
Imprimanta mea "lasser" zace si acum printr-o debara, undeva in casa. Revista n-a mai aparut, bineinteles. Va trebui sa stept aparitia internetului pentru ca (macar partial) acest vis sa mi se indeplineasca.

Am ramas deci cu calculatorul pe care incet incet am inceput sa invat cum sa-l folosesc: apesi pe buton, se aprinde, pe urma faci clic pe una dintre iconite ... dupa care nu-ti mai ramine decit sa scapi de sarpele ala care tot inceraca sa te prinda.