ABACE

ABACE
Una dintre ipotezele privind originea GO-ului (am mai amintit despre ea în revistă) susține că jocul folosește echipamentul unui „calculator” străvechi, preexistent, numai regulamentul mai trebuia inventat.

Dintre argumente, menționez, pe scurt:
- existența celor nouă puncte-stea, fără o utilizare reală în joc;
- faptul că, în antichitate piesele erau confecționate adesea din materiale scumpe, deci probabil nu pentru un „simplu joc";
- existența unor table de socotit, la romani, greci și in orient, relativ similare;
- volumul mare de calcule care erau cu siguranță efectuate de astronomi, negustorii, matematicienii orientali ai acelor vremuri
și așa mai departe.
În căutarea unor posibile detalii care să întărească aceste argumente, am parcurs lucrarea lui P. Moon, The Abacus (Abacul) apăruta în 1971 la editura Gordon and Breach. Cartea este interesanta în sine, fiind în același timp o istorie a abacelor (începând cu mecanisme de socotit egiptene, grecești, romane și terminând cu abacele moderne, folosite curent în Japonia - soroban, China - suan-pan și Uniunea Sovietică) și o introducere în teoria matematică a lor.

P. Moon nu are în nici un caz în vedere jocul de GO, dar, surpriză!, la pagina 75, el spune: „O formă de abac, folosită atât în vremurile vechi cât și în evul mediu, constă dintr-o tablă și un set de fise (counters). Astăzi, ne-am putea amuza folosind un asemenea aranjament. O formă convenabilă de fise sunt pietrele unui joc japonez de GO”.

Iar în capitolul al doilea, atunci când se discută „tabla de calculat de la Salamis" (insulă lângă Atena), un abac datat cam cu o jumătate de mileniu i.e.n., este reprodusă o gravură medievală din care vedem și cum arăta respectivul „calculator”: o tablă (de marmură, scrie în text), pe care sunt trasate o serie de linii orizontale, paralele, și o singură linie verticală; pe linii (deci nu între ele, cum sunt exemplele din text) sunt așezate piese rotunde, identice, toate de o singură culoare.
Destul de multe asemănări, destul de multe deosebiri deci, în raport cu o tablă de GO.

Interesant este însă ca una dintre intersecții este marcată... ca un punct-stea. Să reținem însă răspândirea abacelor în orient (cel puțin la momentul scrierii cărții).

De exemplu, P. Moon spune: „în Japonia, instruirea în folosirea abacului este o parte importantă a programei școlare" (p. 4).
„Japonia a dat incomparabil mai multă atenție abacelor decât oricine altcineva" (p. 74).
„Peste un milion de examene [de „operator la abac"] sunt susținute în fiecare an, ceea ce arată importanța abacului în viața japonezilor" (p. 4). Întâmplătoare sau nu, coincidența cu interesul japonezilor pentru GO atrage atenția.

Problemă. În situația din diagramă, albul joacă și capturează (deși, la prima vedere, negrul pare mult mai puternic).
Răspuns: Alb B2, negru F2, a G3, n C2, a C1, n B3, aB1.
Alb C2 este o eroare: negru F2, a G3, n B2, a B3, n A3, a B1, n A2, a C1, n A4.

Gheorghe Păun