PROBLEME ȘI PARTIDE DE RENJU
Problemele de Renju sunt în general de tipul „albul/negrul joacă și câștigă”. Atenție însă la restricțiile impuse negrului: el trebuie să câștige în alt fel decât realizând „furcuțe" trei-trei sau patru-patru, în timp ce albul poate câștiga prin orice amenințare, dar și forțându-l pe negru să facă o mutare care îi este interzisă.
O subclasă interesantă de probleme este cea în care se câștigă printr-o serie continuă de amenințări cu șiruri de câte patru piese (în publicații se spune „probleme VCF” = „victory by continuous fours”). Figura 1 prezintă o asemenea problemă: negrul joacă și câștigă prin VCF (mutările câștigătoare sunt indicate prin numere, replicile albului - obligatorii - sunt implicite).
O mare libertate oferă Renju pentru compunerea de probleme feerice, cu piesele așezate în poziții decorative. Figura 2 prezintă un exemplu: negrul joacă și câștigă (tot prin VCF). De remarcat ca piesele reprezintă inițialele Federației Internaționale de Renju (RIF = The Renju International Federation). Numai prima mutare a negrului este indicată; cititorul este rugat să le caute pe celelalte.
În sfârșit, în figura 3 este redată o partidă, disputată la cel de-al doilea Campionat Mondial de Renju (6-10 august 1991, Moscova). Câștigă, cu albele, după 60 de mutări, japonezul Nara, în fața suedezului Reims. Cititorul este rugat să verifice că victoria albului este imparabilă.
Deci: pe când primul concurs românesc de Renju?